prayer

Aici scriu mai nou.

Sa nu plangi niciodata. Oamenilor nu le plac deloc
lacrimile, apa sarata si sensibilitatea. Ei isi doresc sa fie mereu tari, ca de
piatra, sa-si ingroape fiinta in lucruri moarte, poate-poate vor muri si ei
odata. Putini traiesc viu in Lumea Pamantului intrucat si-au murdarit apele cu
uratenia lor interioara, cu privirele apasate spre Pamant. Copii Apelor sunt
putini pe Uscat si doar lacrimile ii mai tin in viata cu simtirea in parte
deschisa.

Acum e momentul sa pleci, ii spuse Nemue. E momentul sa ne
despartim. Sa uiti ca existam. E momentul sa incerci si tu experienta
Uscatului. Toti am incercat-o pentru ca asa e Firea lucrurilor. Pamantul se
transforma in Apa, apa in vapori si vaporii se pierd in Aer. In Spatiu.
Creatorul Marelui Joc a facut dansul elementelor astfel. Totul se va intoarce
la Origini, pornind din Vid, solidificandu-se in mii de vieti si acumuland
experienta, jucandu-se cu noroiul si magza Mortii, pentru a se satura in alte
mii de existente si sa-si dea seama ca ploaia vine intotdeauna de Sus si ca apa
curge intotdeauna spre mare.

Da Meayu, e momentul sa pleci. Nu uita, vei pierde tot ce
sti acum, iti vom inchide cu cenusa portile mintii si-ti vom lega perceptia cu
suvite de mal violet iar tu vrei crede precum orice fiinta de pe Uscat ca esti
singur, ca te-ai nascut si vei fi intotdeauna singur.  Vei intalni oameni, vei avea partenere sau
prieteni si vei merge drumul mortii spre Viata singur, dar Samanta iti va fi in
aparenta singura. Sa sti de acum, va fi cu tine doar Fluidul ce inconjoara tot
ce vei percepe cu mintea surprinsa in nebunie. Doar Spatiul, Linistea si Vidul
iti vor fi aproape si prin acestea, toata Creatia iti va fi Sora. Dar asta nu
vei simti. Sa o sti doar acum si in momentul cand treci in urmatoarea clipa.
Si-ti vom mai da ceva cand pleci, cel mai mare dar al Marii catre Pamant, al
Apei pentru Uscat. Iti vom da Nebunia, perceptiile nefiresc de dezlegate. Nu
vei fi niciodata ca ceilalti si orice ai face nu te vei putea integra niciodata
cu adevarat. Doar tie si alor tai frati si surori va vor place lacrimile cu gust
de mare adanca, ploaia, Raul cel mare ce curge spre Mare, Spatiul sau mai ales
Linistea. Oricat de bine le vei invata mastile si le vei arata tututor ca esti
puternic, ca esti si tu din Lut sau Piatra, tu nu vei fi niciodata solid ci
doar fluid, pentru ca doar fluiditatea curge cu Viata. Acum du-te Meayu. Acum
du-te. Carausii apelor te asteapta pentru a te purta spre uscat. Trebui sa ne
luam ramas bun. Ne vom intalni peste  13.000 de ani cand vom vedea ce ai invatat sau
daca ai noroc in fiecare an, in ziua in care pus piciorul pe Uscatul  numita Pamant. Fugi, te asteapta Experienta
insasi.

Prea multe cuvinte pentru Meayu. Era doar un copil avea doar
13 ani, dar se simtea de 8. Auzise el de la niste fiinte ce au aparut odata
plutind pe apele de deasupra casei lui de scoica translucida cu un fel de
cochilie  ca Azi e 8 Noiembrie.
Zambaretul de Cristal, "Prostovanul" Curtii, spunea ca ei sunt
‘Oamenii’. Ciudate finite. Si intrucat Meayu nu intelegea timpul ca ceilalti si
traia mereu in Clipa Prezenta, a inteles el ca 8 Noiembrie e Acum. Si se simtea
mereu ca acum. Etern, nemuritor, bland, cald si fluid. Receptiv precum marea ce-i
era casa. Se uita spre est. Delfinii il asteptau sa-l duca spre uscat si-si
dadu seama ca trebuie sa se grabeasca. Hmm, dar ce-i aia graba? Se intreba el.
Nu simtise niciodata pana atunci emotia asta ciudata. Si de unde stie el de
cuvantul Emotie? Isi dadu seama ca ceva s-a intamplase cu el. Isi intinse
mintea spre Sud si vazu ca Magicianul Curtii incepuse sa-si fac vraja. Tatal
lui ii impingea Fiinta spre uscat si apropierea nefizica a uscatului incepusa
sa intre in el. Intinse

palma
si vazu ca mana nu-i mai era translucida, ci avea niste pete roz. Asta sa fie
Pielea se intreba el? Se simte ciudat ca trupul fiintei in care calatoresti sa
aiba limite. Se simtea straniu dar acum stia si de ce. Se apropia clipa.

Intinse mana spre cufarul in care-si tinea tot ce adunase
din calatoriile lui Marine. Avea 8 scoici de apa dulce, o raritate in imparatia
marii adanci in care traia, un con de brad, niste pietre de Munte si Cristalul
de Sare. Isi lua desaga de alge, ingramadi totul in micuta punga, isi deschise pelerina
de lumina, dadu la o parte straturile de ceata apoasa ce-i protejau Cristalul
Fiintei si aseza langa Cristal desaga. Era prima oara cand isi atingea
Cristalul Vietii dar acum era si momentul. Inainte de a fi inchis in carapacea
de Piatra si Piele Moarta, trebuia sa dea Cristalului Viata din Timp. Acel timp
present anterior ce se scurse pana acum. Ce experimentase el pana acum Toata
existenta lui era in acele scoici, in con, in pietricelele de munte si mai ales
in Cristalul de Sare. Cristalul de sare va locui pentru urmatoarele 13.000 de
ani langa Cristalul Violet cu Verde, Cel pe care Creatorul Matricei il daduse
fiecarei fiinte de Apa ca si simta Universul cu el. Isi deschise mintea si vazu
ca toata lumea il astepta.Ceremonia de despartire urma  sa se petreaca, dar lui nu-i placeau deloc
despartirile. Participa la ultima ceremonie de trimitere pe Uscat si  parca simti ca o parte din el murise. A
trebuit sa petreaca opt sute de ani marini sa-si recupereze parte moarta de
Cristal ce se stinse atunci cand Sora lui cea mica, febletea lui cu par de foc,
parasi marea pentru a creste pe uscat, manata de legile Nefirii puse in miscare
de Magician. Acum ii venise si lui momentul.

Ei bine, isi spuse el. Daca tot urmeaza sa ma faca de lut,
de pamant cu namol si Moarte, macar sa fac eu primul invelis pentru ca voi pune
in el numai ce vreau eu, numai ce simt ca-mi va folosi. Isi deschise fiinta
fizica inca o data, dadu la o parte straturile de ceata si de apa vie si isi
privi inca o data Cristalul Vietii. Acum era Violet si pulsa enorm. Nimeni nu
avea voie sa-si atinga Cristalul mai ales cand Pulsa Violet. Stia ca toti stiu
ce face el acum, dar nu-i pasa. Dorea sa pregateasca el pentru Pamant, nu sa-l
pregateasca ceilalti. Isi atinse Cristalul in punctul Sfant si cristalul se
inegura. Simtea si fiinta lui ca trebuie sa plece si ca acum era momentul sa-si
faca primul invelis. Deserta continutul desagii de alge langa Cristal si toate
se lipira de Violetul acestuia. Deci era adevarat isi spuse. Violet e esenta
Universului, pentru ca scoicile, conul, Cristalul de Sare si pietricele au fost
atrase imediat de Cristalul ce pulsa Violet. Si obiectele sunt atrase doar de
Origine. Ca atare isi spuse ca Sursa Nemateriei e Violet.

O voce duioasa a unui curent de mare ii spunea ce gandea
Zeita Marii, mama lui: E timpul, Meayu. Curtea de asteapta. Trebuie sa te
pregatesti pentru Marea Calatorie. Fie, spuse el, atunci sa-mi inchid eu insumi
prima Cochilie. Invatase de la "Prostovanul" curtii care stia toate
secretele Imparatiei cum face Magicianul cochilii de piatra pentru a pregati
Copii curtii pentru Uscat. Invatase ca Imaginatia in lumea marii e reala. Dar
putine fiinte marine stiau asta. Pe Uscat unde urma sa fie trimis auzite ca nimeni
nu isi imagina si ca doar putini visau Viu. Acum ii era momentul ca el sa creeze.
Stia ca peste 13.000 de ani el va deveni Magicianul Curtii dorea sa se joace cu
imaginatia de pe acum. Isi imagina prima cochilie de piatra chiar pentru
Cristalui Vietii lui. Simtea ca nu face bine, dar asta ii era dorinta. Isi
concentra tot fluxul mental in aceasta Formatiune, cuvantul magicielilor ce-i
placea de mic prunc, Fiinta incepu sa-i planga si de durere acum intelegea el de ce copii nu sunt lasati sa se
joace cu magia: efortul de a crea, chiar si cochilii de piatra pentru Cristalul
Vietii fiintelor de apa, era imens. Trebuia sa cuprinzi cu Trairea tot
Universul in acea clipa in care Formatiunea era creata. Dar acum era momentul
lui. Isi incorda toata fiinta, puse deoparte durerea crearii si incerca inca o
data. Jocul cu elementele era imposibil de greu dar "Prostovanul" ii
aratase cum se face. Cu ochii mintii isi vazu cochilia si apoi incepu sa adauge
elemente la matricea mentala creata. Ha! Si totusi e posibil. Prima particula
de materie fu atrasa de antimaterie, esenta matricei. Urma si urmatoarea, si
urmtoarea. Ce frumos e jocul creatiei. Era uimit si acum intelesese. Jocul
Creatiei ii era destinul. Aici sau pe Uscatul Pamant. Lua cochilia care era pe
jumatate terminata, isi deschise inca o data fiinta o puse sub Cristalul vietii
inconjurat de jucarelele lui de Experienta si-si continua procesul de Creatie.
Vazu in  structura elementelor cum pot fi
accelerate. Aha! Deci asa face tata Lumile Pamantului in care ne trimite sa
Experimentam. Nu putea fi altcumva. Se joaca de-a curcubelul cu elementele
mici, le pune pe matrici cromatice care si-asa se atrag singure, accelerand
procesul. Asa creaza el Lumile in cateva minute. Cochilia de Piatra isi alese
singura culoarea Verde. A fost alegerea elementelor de a se configura in verde,
isi spuse Meayu,. Mai avea doar un pic de creat din Cochilie, dar simtea ca nu
ii e bine. Parca ceva era in neregula. Stia ca acum trupul urma sa i se faca de
lut si carne dar totusi ceva era nefiresc. Cochilia mai avea doar trei cicluri
de formare si se inchidea. Acum chiar stia ca inlauntrul ei simtea ca lipseste
un element, ca nu a pus ceva. Erau Visele lui inlauntru, Experienta, Cristalul
Vietii care in ultima pulsatie era Violet, dar totusi lipsea ceva. Doua
cicluri. Isi daduse seama ca gresise. A inteles. Nu experimentase Uscatul si nu
trebuia sa se joace cu Magia. Inca. Isi intinse Mintea spre
"Prostovan" sa-l ajute, sa opreasca ultimele doua vibratii, sa nu se
inchida Fiinta in Cochilia de Piatra fara Element Primar. Cel mai important.
Dar ‘Prostovanul’ era plecat retras in pestera Mintii si era cufundat total in
propria Fiinta. Nu putea fi trezit din Absorbtia in Cristal.

Un ciclu. Simtea ca moare, aici si acum. Trebuia sa-si
recunoasca vina fata de Magician si sa-l cheme sa-l ajute. Dar era prea tarziu.
Tataaaaa! Vino acum. M-am jucat cu Creatia. Urla el cu mintea si toata valea se
zgudui. Toti ii stiam acum nesabuirea, dar era prea tarziu. Vazu ultimele
elemente ale cochiliei cum se inchegau in jurul Cristalului Vietii ale carui
pulsatii Vii nu le mai simtea. Piatra verde ii lua simtirea si simtea ca moare.
Ciudata e perceptia mortii isi Spuse. Ce experienta stranie. Stie Magicianul de
ce ma trimite pe uscat. Aceasta e o exeperienta de trait de multe ori pana sa o
inteleg, sa-i cuprind totalitatea. Ochii i se inchisera usor-usor si simtea cu
gravitatia il atrage spre podea. Dar in lumea apelor nu e Atragere, nu e
Gravitatie. Ce-i asta? Nu stia inca despre Puterea de Atractie a intunericului,
a Josului si a Uscatului. Dar acum nu conta. El isi continua caderea spre
podea. Simtea ca nu mai simtea, ci doar se scurgea spre Jos.

Lesina.

eu cred/observ/percep urmatorul lucru: indivizii care au experimentat & experimenteaza destul de des samadhi (sau a 4a jhana conform terminologie buddhiste) capata un miros aparte. Eu am intalnit cativa pana acum in viata care cam sunt sigur ca au ajuns pana acolo sau pe aproape ( vreo 7-8) si la toti am observat ca miroseau altfel decat restul oamenilor. Desigur si multe altele li se schimba in structura fizica dar nu despre asta vorbeam.

desigur poate ma insel.